CUM M-AM LASAT

     adaptare de Anca Sigartau, dupa o idée de Hannes Stein

 - Spectacol al Teatrului Metropolis, Bucuresti -

DISTRIBUTIA:

ANCA SIGARTAU
1-Q SAPRO

REGIA: BOGDAN MUNTEAN

Durata spectacolului: 1 ora

Sinopsis:

Cum m-am lăsat, fals tratat de non-gândire

De obicei, suntem îndemnaţi să ne lăsăm de fumat, de alcool, droguri sau sex. Acum suntem învăţaţi să nu mai forţăm neuronii. Gândirea dăunează grav carierei!

Dacă eşti într-o funcţie de conducere şi stai mult pe gânduri, adio! Ţi-a şi sărit scaunul directorial de sub şezut. Anca Sigartău şi 1-Q Sapro lansează un apel către „ intelectualii obosiţi“ îndemnându-i să abandoneze gândirea în favoarea unei vieţi lipsite de orice efort intelectual.¬ Cei doi oferă chiar şi câteva soluţii - vreo nouă - care să le uşureze celor interesaţi demersul. „Cum m-am lăsat“, în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, pus în scenă la Teatrul Metropolis, este o falsă pledoarie în favoarea non-gândirii şi inacţiunii. Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba prin pădurea defectelor umane şi prin arta universală. „Focile sunt animale fericite. Pentru că nu gândesc”, spune, din prima, unul dintre personaje. Aparent superficial, la primele dialoguri, textul derutează. Pe parcurs, descoperi plăcerea gândirii despre non-gândire. „Gândirea însingurează. Celui care pătrunde prea mult în firea lucrurilor, viaţa nu-i mai oferă surprize.”

Ceea ce ar părea o banală înşiruire de pilde, impresii şi dialoguri este un subtil joc care te plimbă prin vitrina virtuţilor şi defectelor umane. Cum să te salvezi de capacana gândirii? Prin umor, ar fi o alternativă. „Umorul îşi are rădăcinile în bucuria pentru răul celuilalt”, este o primă definiţie a acestei calitaţi de a râde în primul rând de alţii. „Cum M-am Lasat De Gândit. Mic Tratat Pentru Intelectuali Epuizaţi“, cartea lui Hannes Stein, tradusă la Editura Nemira, oferă suficient „material“ regizorului Bogdan Muntean pentru a transpune, cu mijloacele actorului, câteva reţete de supravieţuire în jungla celor care gândesc.

Parerile criticilor:

"Un spectacol în care întâlnim pe scenă doi artişti diferiţi, dar cu un mesaj comun, dovedindu-se că oricât de diverşi am fi, arta este un alt strigăt, o dorinţă de a zgudui societatea din nepăsarea cu care ne otrăveşte viaţa", declara înaintea premierei, regizorul Bogdan Muntean.

Umorul, sarcasmul, ironia şi autoironia te plimbă într-o călătorie fantastică: prin filmul "Mad Max", cu Mel Gibson, prin istoria „Călătoriilor lui Gulliver“, a lui Jonathan Swift, prin teatrul cerebral din piesa „Viaţa lui Galilei“, de Bertolt Brecht. Ceea ce se vrea un îndemn la non-gândire este, de fapt, un plăcut exerciţiu de exersare a memoriei. Soluţiile de renunţare la acest „viciu“ sunt multe: satira, neacceptarea criticii, vorbirea non-stop, evadarea în drog sau alcool.

Cu o remarcă: în drog, omul nu descoperă decât propria sa fire. Şi o a doua remarcă: ce efecte produc drogurile şi alcoolul asupra individului fac, la nivel colectiv, politicienii. Şi gânditorii, la naiba, cu ce se mai ocupă? Se agaţă de viaţă, oricât de mizerabilă ar fi, se ceartă, se iubesc, fac copii, râd, plâng. Ceea ce era de (demult) demonstrat.” ADEVARUL - Florina Tecuceanu

„Th!nk “Cum m-am lăsat“. De ce? ar fi prima întrebare care-ţi vine pe buze. Cum te-ai lăsat de ce? Că doar te poţi lăsa de multe: de băutură, de mâncat carne de porc, de înjurat, de mers cu motocicleta prin Bucureşti, de tăiat frunză la câini, de droguri, de fete, de mâncat în restaurantele de tip fast-food, de fumat, de scris, de învăţat. Dar de gândit te poţi lăsa? Şi cum? Că doar orice “apucat” e simplu; “lăsatul”, în schimb, te pune în dificultate. Hannes Stein (jurnalist şi scriitor german) a scris o carte pe care a intitulat-o “Cum m-am lăsat de gândit“, iar regizorul Bogdan Muntean s-a… gândit şi el că n-ar fi lipsit de importanţă să o pună în scenă. A ales doi oameni, pe Anca Sigartău şi pe 1-Q SAPRO, şi i-a pus să joace. Ce-a ieşit? O piesă cu un mesaj puternic, articulat, asertiv, care te pune pe… gânduri.

Pornisem spre teatru, mărturisesc, cu o urmă de îndoială. 1-Q SAPRO… cine mai e şi ăsta? Numele parcă îmi spunea ceva, dar nimic din ce… gândeam nu se lega de teatru. Neîncredere şi curiozitate, cu ele m-am dus la Metropolis. Şi Doamne, cât de bine am făcut. Actorii au fost convingători, ba chiar aş spune că 1-Q SAPRO a întrecut o pleiadă de actori profesionişti, iar mesajul nu ar fi putut ajunge mai bine la acel tip de public decât fiind transmis de un Moromete.

Dialogul dintre Anca Sigartău şi 1-Q SAPRO este mai mult unul interior. Dacă unul este gândul, celălalt este transpunerea lui în faptă. Apar şi conflicte, evident, că doar şi omul intră de atâtea ori în conflict cu sinele său. Ca atunci când mintea îţi spune să-ţi bei ficaţii sau să consumi droguri până crăpi, în timp ce corpul îţi cere să-l laşi în pace că-i ajunge. Lucru care s-ar traduce prin sevraj. Viciu este şi gânditul, nu doar alcoolul şi drogurile, şi ca orice viciu - poate deveni periculos. “De la trezire pâna la culcare, de la răsărit până la apus, viatţa este o gigantică aglomerare de mărunte necazuri şi umilinţe. Prin urmare, cine îşi propune să supravieţuiască lumii moderne trebuie să se lase de gândit şi poate reuşi fără greş urmând paşii riguros descrişi de Hannes Stein. Cine şi-ar fi închipuit una ca asta, să ajungi să înveţi cum să nu mai înveţi!” Citatul este preluat de pe site-ul Editurii Nemira, cea care a publicat volumul Cum m-am lăsat de gândit.

hailateatru vă recomandă atât să citiţi cartea (disponibilă, de altfel, la uşa sălii de spectacol la un preţ cu un rabat consistent), precum şi să vedeţi piesa. Regizorul Bogdan Muntean a reuşit să extragă din text esenţa pură, iar Anca Sigartău şi 1-Q SAPRO au reuşit să o traducă într-un limbaj care cu greu poate fi ignorat. O piesă recomandată dependenţilor de orice fel de substanţă, precum şi familiilor acestora. ” www.hailateatru.ro